CÎTĂ NEVOIE, DOAMNE, AM DE TATA
Cîtă nevoie, Doamne, am de tata…
De sfatul lui, de mîna lui fierbinte,
Cîtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atît de mare, biata…
El doarme în al său mormint…
Şi eu aştept din moarte să se scoale,
Să-mi pună palma peste tîmple goale,
Să mă înveţe viața, fir cu fir…
Şi poate că de-acolo, sus, din cer,
El mă aude şi mă vede, încă,
Şi poartă-n ochi o lacrimă adîncă
Şi iubitoare, pentru tot ce-i cer…
Cîtă nevoie, Doamne, am de tata…
De sfatul lui, de mîna lui fierbinte,
Cîtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atît de mare, biata…
Autor: necunoscut
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
…………………………..