AȘA A ÎNCEPUT CRIZA FINANCIARĂ
Un prieten mi-a transmis aceasta istorioara. Lectura placuta! 
Intr-un satuc de campie, a venit un investitor strain, insotit de asistentul lui. A batut la prima usa intalnita si i-a spus proprietarului:
- Uite, eu sunt colectionar de broscute. Daca imi aduci o broscuta, am sa iti dau pe ea 10 euro.
Taranul a fugit repede in padurea din spatele casei si a luat o broscuta. I-a dat-o investitorului, si-a luat cei 10 euro si le-a spus vecinilor despre ce afacere a facut. A doua zi, fiecare taran s-a dus la investitor cu cate o broscuta, pe care a vandut-o cu 10 euro.
Dupa cateva zile, investitorul le-a spus satenilor:
- Vad ca afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuta am sa va platesc cate 20 de euro.
Taranii au dat fuga in padure, au cules broscute si le-au predat pentru 20 de euro/bucata, investitorului.
Dupa alte cateva zile, acesta s-a intors in tara sa, presat de afaceri, lasandu-l pe asistent cu broscutele, urmand ca el sa se intoarca dupa cel mult o saptamana.
Inainte de a pleca, le-a spus:
- Dragii mei, sunt nevoit sa ma intorc urgent in tara. Va promit insa ca la intoarcere am sa cumpar de la voi broscutele cu 60 de euro bucata.
Si a plecat, in uralele satenilor fericiti de pleasca ce a dat peste ei.
A doua zi, asistentul investitorului a adunat satenii si le-a spus:
- Fratilor, m-am gandit la o afacere pentru voi. Seful meu se va intoarce peste doua saptamani si va va plati cate 60 de euro/broscuta. Daca vreti, vi le vand eu inapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veti vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumusel. Ce spuneti?
Satenii, s-au adunat la sfat si au decis ca o asa afacere nu mai prind ei degraba. Au pus mana de la mana, s-au imprumutat pe la cunoscuti, pe la banci, care pe unde a putut, si au cumparat broscutele inapoi cu 35 de euro bucata. Asistentul investitorului a luat banii, a plecat dupa seful sau, iar pe sateni nu i-a mai cautat nimeni, niciodata.
Au ramas cu banii dati, cu imprumuturi scumpe la banci si fara sa detina niciun activ in plus fata de ceea ce aveau inaintea afacerii.
Aceasta este povestea crizei, pe intelesul celor care nu au deprins cotloanele businessului bancar.
imagine: www.roseinthedesert.files.wordpress.com
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
Comments
daca doresti sa faci afaceri, atunci sa nu ai incredere in in oferte ispititoare…si bani usor de obtinut, si mai ales un drum fara piedici nu exista…
offf, deja a cata oara vad povestea asta, apropo cam gresita. Uite ce am raspuns candva (oct 20) unui prieten de al meu.
)))
de-ar fi asa de simplu, chiar ca toti ne facem bogati peste noapte mai ales fiind in state, si cerand Euro, ha si nu $, de la bietii tarani romani.
In realitate, paralel cu exemplu exlipcat omului de rand, sa
intamplat totul diametral opus: investitorul american, de rand cu asistentul lui, au impartit bani la taranii cu broscute, care potential aveau multe broscute in padurea din spatele casei. Potentialui numarului de broscute a fost usor adeverit si stampelat de organile cu ratingul la mana (read credit scores and other BS). Si la urma urmei, pretul la broscute numai va creste, legea fundamentala despre cerere si oferta. Deci taranii si-au asumat sa stranga broscute, pe parcursul urmatorilor 30 ani, stipuland in contract ca vor preda cate 10 borosucte pe luna marelor investitor. Dar, ca sa faca treaba asta, au cerut de la investitor banii ghiata acum, pe loc, si fara multa vorba, pentru toate boroscutile, urmate sa fie stranse pe viitor, sa zicem la 20 Euro bucata. Criza a pornit cand taranii optimisti au realizat ca nu pot preda cate 10 broscute (read subprime morgages). Intre timp, investitorul fiind mare, smecher, si american, a vandut contractul la alti smecheri (read Morgaged backed securities), mai mici, dar tot hapsani de profit, care la randul lor, tot fiind
desptepti, au cumparat asigurare peste cazul in care taranii nu mai vin cu broscute pe masa la data lunara (read Credit Default Swaps). Aisugurarea lucra struna, cat mai erau broscute in padure din spatele casei. Alti smecheri, habar nu avand despre padure, despre spiritul taranului de a strange broscute, si despre restul lumii ascunse, au scris multe, multe astfle de contracte (CDS-uri, CDO-uri etc), astfle la fiecare broscuta nepredata la timp, multi alti investori, care apropo nu au nici in clin nici in maneca cu brostele, nu le-au vazut si nici nu stiu cum arata, urmau sa primeasca niste $. Problema ca aceste multe contracte, trasformate in $ depaseau de cateva ori insusi costul broscutei initiale. Ei si acum clar, criza financiara sa inceput cand aia care au vandud asigurarile nu mai puteai face fata promisiunelor.
Si da, clar ca taranul a pierdut doat padurea din spatele casei, ei mar rog, si casa printre altele, ca a pus el o garantie pentru banii initiali.
Bottom line: lucrurile sunt mai complicate decat sunt explicate la TV si prin povesti populare, si de regula, sunt explicate complet gresit.
salut, sa stiti si voi…
Afaceri cu talc
Un patron a trimis un angajat, cu procura, sa perfecteze un contract in locul lui. Omul si-a facut datoria si a venit cu contractul semnat. Cand l-a citit, patronul si-a pus mainile in cap. Desi pretul era cel stabilit de comun acord prin telefon (obiectul fiind inchirierea unui spatiu), erau multe alte clauze, toate cu sarcini in carca patronului nostru, care, practic, dublau chiria.
La morala sefului, angajatul a dat din umeri:
– M-ai trimis sa semnez contractul, l-am semnat.
Discutia se purta in prezenta unui jurist, contactat abia in ziua aceea, care le-a spus ambilor:
Un contract nu se „semneaza“ pur si simplu; el se scrie mai intai in proiect (iar daca l-a scris partenerul se citeste atent), apoi se discuta, se negociaza, se arata juristului in proiect (inainte de semnare) si abia cand ai liber de la jurist il semnezi.
Te-a presat partenerul ca e graba? Abia atunci trebuie sa-ti fileze lampa cum ca e o panglicarie la mijloc. Puteai cere un ragaz de numai o ora, sa trimiti contractul prin FAX la firma, sa vada si patronul ce-l poate astepta.
Dar cel mai bine era ca trimisul sa mearga cu juristul alaturi, si-atunci totul se derula cum trebuie.
Pentru a avea succes in afaceri trebuie sa fii un patron cu o idee profitabila, sa ai cel mai bun contabil si cel mai bun jurist. Piata de afaceri din Romania a fost complet bulversata odata cu intrarea in Uniunea Europeana de aceea s-a impus editarea unei carti ce vine in ajutorul oamenilor de afaceri. “Patronul si Juristul in Romania Europeana” este o editie revizuita si adaugita a cartii “Patronul si Juristul”, continutul sau fiind adaptat la circuitul pe care l-a impus oricarui domeniu Uniunea Europeana.
Judecator, Gheorghe Morosanu, “Patronul si Juristul in Romania Europeana”.
Bine spus…