BACK TO BLOGGING
Salut!
A trecut ceva timp de cînd nu am mai scris pe blog, cam de pe la începutul verii. Să zic că nu am avut timp sau inspirație, chiar nu știu, mai degrabă am făcut o pauză neplanificată. Acum este timpul să îmi zic: „Back to blogging”. Sper să vă ofer articole interesante și utile, iar în continuare, vă împărtășesc cîteva impresii din vacanța de vară.
Anotimpul fierbinte a trecut în general repede. A fost unul plin de evenimente interesante, captivante, pe alocuri cu indignări, dar asta e. Cred că trebuie să fim mulțumitori lui Dumnezeu și pentru lucrurile mai puțin plăcute, nu doar pentru cele care ne bucură și ne aduc plăcere. Și aici, probabil nu am să greșesc dacă am să zic că un om mulțumitor poate fi un om fericit. Voi ce credeț?
O experiență frumoasă și benefică am avut fiind în calitate de observator național pe termen lung la alegerile Parlamentare anticipate din această vară. Timp de o lună (iulie) am monitorizat desfășurarea campaniei electorale și pregătirile pentru ziua alegerilor în satele din raionul Taraclia, inclusiv orașul Taraclia. Avînd statutul de observator conștientizam că am o responsabilitate enormă și că seriozitatea cu care îmi voi îndeplini atribuțiile va influența într-o anumită măsură rezultatele scrutinului electoral.
Unul dintre principalele obiective a fost monitorizarea procesului de elaborare a listelor electorale și de verificarea acestora, dat fiind faptul că după scrutinul din 5 aprilie s-a considerat ca alegerile au fost fraudate anume în baza listelor electorale.
În timpul monitorizării am depistat mai multe greșeli și încălcări ale Codului Electoral (persoane decedate incluse în listele electorale, aceeași persoană figura de mai multe ori la diferite adrese, persoane neincluse în liste, excluderea persoanelor plecate temporar peste hotare, favorizarea de către administrația locală a anumitor partide, în special PCRM, etc.). În unele cazuri m-a uimit atitudinea neserioasă a funcționarilor față de pregătirile pentru ziua alegerilor, dar, printre altele, am fost uimit și de iresponsabilitate și dezinteresul unor observatori din partea partidelor politice în ziua alegerilor. Poate că și din cauza lipsei de responsabilitate trăim așa de bine?
La început cei din administrația locală a or. Taraclia m-au întîmpinat cu zîmbetul pe buze și deschiși spre colaborare ca mai apoi după ziua alegerilor să mă întrebe: „A vî shto, eshio ne uehali?!”, la care le-am răspuns cu un zîmbet larg: „A shto, ia uje vam nadaiel!?” știind că le-am dat batăi de cap. 
Despre orașul Taraclia ce pot spune?… Este un „sat mare” cu aproximativ 15 mii de locuitori, marea majoritate a populației fiind de etnie bulgară. Infrastructura este slab dezvoltată, drum mai bun… doar prin centrul orașului, transport public – o singură rută care nici nu cuprinde toată localitatea. Piața arată jalnic… tarabe vechi din lemn, iar atunci cînd plouă în piață noroiul e „pîn’ în gît”. Două sau trei chioșcuri de presă unde predomină publicațiile de divertisment și acelea în limba rusă. Poate că ar fi o scuză, aici se vorbește mai mult rusa și bulgăreasca. Rar auzeam pe cineva vorbind în română…
Probleme și cu apa potabilă. Cu greu am găsit o fîntînă, iar izvorul care era mai aproape de gazda la care am stat, are un debit de 5 litri pe oră… nemaivorbind de faptul că cel puțin o zi pe săptămînă se deconecta apa din robinete…
Cu toate acestea, nu am simțit un disconfort, mai mult, a fost o aventură. 
Apropo, în or. Taraclia nu există acoperire 3G, iar comunismul este în floare… „Golosovati budu za teh kto daiut nam hleb, za komunistî”, spunea cu ardoare o bătrînică. Eu știu că pâinea ceea de toate zilele ni-o dă bunul Dumnezeu…
If you enjoyed this post, please consider to leave a comment or subscribe to the feed and get future articles delivered to your feed reader.
ei bun revenit la noi in club : D